Furtună teologică: Francisc, Paradisul și sufletul animalelor

Ajung animalele în Paradis? Este noua întrebare cu miză teologică în jurul căreia a fost generată o furtună mediatică. „Vinovat” este papa Francisc, dar fără voia sa. Mai degrabă, i-au fost atribuite afirmații pe care oamenii au dorit să le audă.

Prin comportament sau mesaje, Papa Francis a fost „aplaudat” de către homosexuali, cuplurile necăsătorite sau adepții teoriei Big Bang. Recent, și-a câștigat și simpatia iubitorilor de câini, activiștilor pentru drepturile animalelor și veganilor, susține The New Tork Times într-un articol pe prima pagină.

Conform ziarului american, papa ar fi sugerat că animalele ar putea ajunge în Cer. Această concluzie vine în urma unei presupuse afirmații pe care Suveranul Pontif ar fi făcut-o recent la Vatican. Dorind aparent să mângâie un copil al cărui animal de casă tocmai murise, papa Francisc a afirmat că „Paradisul este deschis tuturor creaturilor lui Dumnezeu”. Aceste cuvinte de compasiune transmise copilului au declanșat o dezbatere aprinsă în mass-media.

Aplauze din partea veganilor

Ziarele italiene, precum Corierre della Sera, au concluzionat că afirmația papei dezvăluie convingerea sa că și animalele au un loc în viața de apoi. Reacția de susținere a papei a fost promptă. Organizații precum Humane Society din Statele Unite și People for the Ethical Treatment of Animals (PETA), au salutat poziția lui Francisc, pe care au perceput-o ca o îndepărtare de teologia tradițională romano-catolică (una care afirmă că animalele nu pot ajunge în Rai pentru că nu au suflete).

Sarah Withrow King, director PETA, unul dintre cele mai active grupuri împotriva sacrificării animalelor, a declarat că remarca Papei este în acord cu ceea ce spune Biblia și că ar putea influența obiceiurile alimentare ale oamenilor, oferind un argument solid pentru renunțarea la carne. „Animalele nu sunt ale noastre, sunt ale lui Dumnezeu”, a susținut King.

Reacții de temperare a entuziasmului

Așa cum era de așteptat, reprezentanții industriei cărnii și-au simțit amenințate interesele și au intervenit în dezbatere. „Ca multe alte lucruri pe care le-a spus papa, comentariile sale cu privire la animale au fost interpretate greșit”, a susținut Dave Warner, purtător de cuvânt al Consiliului Național al Producătorilor de Carne de Porc. În sprijinul poziției sale, Warner a amintit că utilizarea cărnii în alimentație nu are cum să fie un păcat atâta timp cât Dumnezeu le-a spus primilor oameni că au „stăpânire asupra tuturor animalelor”.

Nici spațiul teologic nu a rămas indiferent la provocarea papei. Charles Camosy, scriitor și profesor de etică creștină la Universitatea Fordham, a declarat că este dificil de înțeles substratul transmis de Francisc, deoarece a vorbit „în limba pastorală”, care nu este menită să fie „disecată de academicieni”. Întrebat însă dacă remarca sa ar putea provoca o dezbaterea referitoare la posibilitatea ca animalele să aibă suflete și să ajungă în Cer, Camosy a răspuns sec: „Absolut”.

Unde dai și unde crapă

Deși presa s-a inflamat iar controversele erau în toi, au fost și jurnaliști care au sesizat că nu există nicio dovadă că Francisc ar fi rostit cuvintele în timpul audienței publice de la Vatican, nici că ar fi fost acolo vreun băiețel îndurerat din cauza morții câinelui său.

Și atunci, cum de s-a ajuns la această poveste? Conform RNS, pot fi găsite explicații. În primul rând, subiectul pus în discuție de către Francisc era în conexiune cu Timpul Sfârșitului. Cuvintele lui Francisc au fost asociate cu cele rostite de către unul dintre predecesorii săi. Este vorba despre papa Paul al VI-lea care i-a spus unui băiat îndurerat de pierderea câinelui că „într-o zi, vom vedea animalele noastre din nou în eternitatea lui Hristos. Paradisul este deschis tuturor creaturilor lui Dumnezeu”.

În urma acestei asocieri, cotidianul italian a titrat că papa nu exclude posibilitatea ca animalele să intre în Paradis, fără să menționeze la care dintre papi face referire. Drept urmare, a fost relativ facilă crearea unei confuzii. De aici și până la conturarea unei povești care a explodat în presă nu a mai fost decât un pas.

Așteptări justificate?

Ar mai putea fi invocată o cauză pentru capcana în care a căzut presa. Suntem deja obișnuiți ca Francisc să facă afirmații cu un conținut ridicat de controversă. Noua poveste se potrivea mult prea bine cu așteptările mass-mediei pentru a mai fi verificată autenticitatea ei. Se potrivea cu modelul, susțin editorii de la RNS.

În plus, nu puțini sunt cei care își doresc cu adevărat ca animalele să ajungă în Paradis. De exemplu, un site precum Lumea Catholică, încercând să nuanțeze problema, traduce un articol integral dintr-o revistă americană, în care autorul (teologul James Martin) se întreabă dacă va mai avea vreodată posibilitatea să vadă câinii de care s-a simțit atașat. Răspunsul său poate să fie emblematic pentru așteptările unei mari părți ale iubitorilor de animale: „Sper. Şi mai sper că Papa are dreptate”.

Problema sufletului, un spin teologic

Publicaţia The Times a analizat linia de gândire catolică în privința sufletului animalelor. Astfel, în sec. XIX, Papa Pius al IX-lea a sprijinit puternic ideea conform căreia câinii şi alte animale nu au conştiinţă. În schimb, Papa Ioan Paul al II-lea a părut a inversa această poziție atunci când în 1990 a spus că animalele au suflet şi sunt „la fel de aproape de Dumnezeu precum oamenii”. Nu de aceeași părere a fost Papa Benedict al XVI-lea, care a susținut că atunci când animalele mor „se sfârşeşte existenţa lor pe pământ”.

Dincolo de controversa care cel mai probabil va continua, rămâne un fapt cert: chestiunea sufletului a generat mai multe probleme decât le-a rezolvat. S-a plecat de la o premisă care a fost acceptată în mod tradițional și care constă în nemurirea sufletului. Aproape că nici nu se mai ia în calcul faptul ca această concepție să fie falsă. Dacă eroarea este mai profundă decât simpla dezbatere referitoare la animalele care se vor plimba prin Paradis?

Sursa citata:Aici