Istoria bisericii baptiste din satul Burlacu

Istoria bisericii baptiste din satul Burlacu își are începutul  la sfârșitul anilor 30 ai secolului trecut. Și este legată de numele lui Nicolaie Zavastiță născut în 1908 în satul Ciorița r. Cahul, sat care a fost lichidat de URSS. Acest frate a cărui soție era originară din satul Tătărăști avea mai multe rude  pe care le vizită. Aici mergea în vizită la fratele Valodea Bloșenco, unul dintre primii credincioși ai acestui sat care a adus aceasta credință de pe front din primul război mondial de la niște austrieci. Omul acesta ia predicat evanghelia și el a crezut. La sfârșitul anilor 30 a primit botezul în satul tătărăști unde era deja un grup de credincioși baptiști. Soția lui purta numele de Marusea deși majoritatea oamenilor o numeau sora Mașa. Sora Mașa avea o soră de sânge pe care o chema Alexandra care împreuna cu soțul ei Tudor(Fedea  Nicipurenco , din același sat cu fratele Nicolae, au primit pe Isus. Aceste familii mergeau la proaspăta biserica ca noi convertiți în satul Tătărăști.

 Pe la sfârșitul anilor 40 satul Ciorița a fost lichidat de către regimul Comunist și familia zavastiță și nicipurenco trec cu traiul în Satul Burlacu.  Fratele Nicolaie Zavastiță a  venit în acest sat și a ocupat funcția de maistru, lucrând la diferite construcții. Dar fratele Fedea era un veritabil albinar. Chiar dacă trăiau în burlacu ei în fiecare duminică mergeau la serviciile de închinare la Biserica din Tătărăști. În același perioadă din satul Spicoasa vine Vasile Bebejenaru cu familia sa la fel membru al bisericii din tătărăști, și se adaugă la grupul celor 2 familii, zavastiță și nicipurenco.În cursul săptămânii se adunau pe la case pentru citirea bibliei și rugăciune.

Prin anul 1942 mama lui Nicolaie Damaschin mergea la grupul de credincioși baptiști, în 43 ia moare și a sfătuit  copii în special pe cel mare , Nicolaie să îl urmeze pe Domnul și să aibă grijă și de cei mici.

În anul 1946 se pocăiește Rotaru Grigorie, născut în 1924, care  lucrând ca fierar la o întreprindere  împreună cu fratele zavastiță, acela îi predică evanghelia și el se întoarce la domnul. Fratele grigore povestea că avea mari probleme cu mama lui vitregă, era bătut persecutat din pricina credinței pe care o avea. Fratele Grigore la început mergea în o ospeție la biserica baptistă din  chioselia, serviciile căreia  se țineau în casa  fratelui Petrache Chiosa unde  o cunoaștepe , sora Vasiuta Chiosa, fiica LUI Petrache Chiosa primul păstor al biserici din Chioselia. În același ani 1946 primește botezul în biserica din Chioselia. În 1947 se căsătorește cu Sora Vasiuta și procură o casă alături de părinții lui. Din pricina credinței sale mama lui vitregă imediat după ce se căsătorește îl alungă din casa sa și el este obligat să trăiască aparte de părinți. Dar în același timp mama lui vitregă continua să le facă probleme.

Fratele Grigore împreuna cu soția sa au 5 copii dintre care unul a decedat.

În anul 1947 fratele Nicolaie Damaschin rămas singur cu frații lui mai mici și în același timp cu vorbele mamei sale, lucrează împreună cu Fratele Zavastiță ca șofer și primește pe domnul Isus. În vara aceluiași an se botează la biserica din Tătărăști. Împreuna cu Nicolaie Damaschina la domnul vine și fratele lui de sânge Mihail la începutul anilor 50 și în 1952 se botează la fel în biserica din Tătărăști. Fratele Mihail Damaschin după ce se botează se căsătorește cu sora Miaria , în 1954,  originară din orașul Taraclia, și veanea dintr-o familie de pocăiți. În această perioadă grupul de credincioți se adunau pe la case  însă Duminica odată în lună mergeau pentru a lua cina, o parte în satul Chioselia iar o altă parte la Tătărăști. Din orașul Taraclai vine Petru Carmalac în satul Burlacu care era un baptist. Din câte se pare lucra ca lemnar și se căsătorește cu sora lui Mihail și Nicolaie Damaschin  Maria.

În această perioadă  dinte anii 50-60 la domnul se întorc Ieftenie Maidan. Acesta se căsătorește cu sora Sanda , nepoata sorei Mașa Zavastiță și Alexandra Nicipurenco. Ieftenia Maidan împreună cu sabie Constantin mergeau la acest grup al credincioșilor dar nu erau botezați. La sfîrșitul anilor 50 grupul de credincioși din satul Burlacu numără  un număr de peste 20 de persoane adulte. Botezurile se făceau de regulă în satul Chiselia și Tătărăști.

În anii 60-65 din cauza persecuției acest grup de credincioși nu au putut să înființeze oficial o biserică în sat și erau nevoiți să meargă la fel în bisericile menționate anterior, Chioselia și Tatarăști. Din cauza persecuțiilor numărul credincioșilor nu sa modificat.

Pentrru că aceste familii din Burlacu aveau foarte multi copii grupul de credincioși la în anii 70 numără aproximativ 70 de oameni , pe cât de incredibil pe atât de adevărat.

Până în anul 1990 Nicolaie Zavastiță a fost fratele responsabil a  Bisericii baptiste din Burlacu. Nu aveau un loc stabil ca clădire unde s-ar putea întilni. Biserica baptistă din Burlacu a început cu cinci familii, și persoane specifice printre care se numără: Zavastiţă Nicolae, Nicipurenco Tudor, Rotaru Grigore, Damaschin Mihail şi Damaschin Nicolae. Numele menţionate sunt fraţii care au cumpărat clădirea bisericii care anterior a fost spital, apoi primărie, mai târziu casă de locuit şi în ultimă istanţă Casa de rugăciune închinată Domnului.

Abia în 1990 au reușit să procure o casă.. În 1990 erau 12 membri. La fel în 1990 se căsătorește Sergiu Bejenaru cu Svetlana și se mută cu membria din satul tătărăști la biserica din Burlacu.
În 1991, familia Domnului Isus din comuna Burlacu a sărbătorit deschiderea oficială a bisericii baptiste, cu participarea multor oaspeţi din împrejurimi, Chişinău şi chiar Statele Unite. Pe lingă o oficială deschidere este și ordinarea Fratelui Grigrie Rotaru ca prim păstor al bisericii Baptiste din satul Burlacu.

În 1993 sa botezat Agafiță Raisa și sora Maria Milicenco.

Cu 17 membri, biserica baptistă din Burlacu a început să îşi scrie istoria. Deşi, în mare parte erau bătrâni, erau plini de râvnă şi dorinţă ca satul să cunoască mai multe despre Dumnezeu. Prin exemplul personal, prin cuvinte înţelepte, prin ajutorul oferit şi multă rugăciune au fost o epistolă vie pentru comuna Burlacu.

În 1995, la familia bisericii se alătură un grup de 10 persoane, dintre care cinci au mărturisit credinţa lor prin legământul în apa botezului. La acel eveniment a păşit în apa botezului şi actualul păstor, Andrei Ghedeon, Valentina Preuteasa, o tânără dedicată care mulţi ani a slujit şi în cadrul departamentului contabilitate a Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova. O dată cu ei au intrat în apa botezului şi surorile: Angela Şendrea (mama mea), Elena Zaharia şi Lilea Pletosu. Acest eveniment a rămas în istoria bisericii ca primul botez în satul Burlacu. Andrei Ghedeon merge să studieze în 1995 la chisinau, inițial istorie dar domnul îi schimbă planurile și intră la Colegiul Teologic pedagogic. Termină studiile în 1998 , în 1999 se căsătoreste cu sora Eugenia astfel formând o familie frumoasă și binecuvântată. În toamna anului 1999 este ordinat ca păstor al bisericii Baptiste din burlacu. Astfel fiin al doilea si chiar actualul păstor al acestei biserici.
Acel an a fost un start binecuvântat, care a adus multe roade. Mulţi au cunoscut pe Domnul şi au încheiat legămând în apa botezului.

La începutul anilor 2000, biserica din Burlacu a cunoscut un declin. Mulţi membri au plecat peste hotare, alţii au fost chemaţi la Domnul, tinerii în oraşe la studii, numărul bisericii fiind redus până la 20 de membri în 2005.

În 2005, începe o nouă filă în istoria bisericii. Aceasta înregistrând o creştere atât cantitativă, cât şi calitativă. Mulţi membri au dedicat din timpul lor implicându-se în slujire, predicare, misiune, acestea construind unitatea şi creşterea bisericii.

 Situația actuală de la 2005 până în prezent.

În 2006 se mai înfăptuiește un botez botezânduse : Olga Moldovan și alte două persoane din alte localități.

În 2007 un alt botez are loc și aici fac legământ alte 5 persoane: Ciupac Lidia, Rotru Maria, Sabie Natlia, Bejenaru Aliona și Gaidarji Dumitru. Astfel numărul de membri erau aproximativ de 36.
Între timp în biserica se organizeaza mai multe proiecte, diferite întâlniri  de tieneret, numărul tinerilor începe să crească.

În 2009 biserica mai organizează un botez unde se boitează : Ilie Beznos, Aliona Munteanu, Ana Zaharia devind membri ai bisericii. Tot în 2009 Ile și Aliona mai sus menționați se căsătoresc.
Din 2009 pîna in 2014 are loc mai multe evenimente se boateză sau botezat multe perasoane tinere dintre care 4 din ei sunt studenți la Universitatea Ditias Gratia,

Pe data de 23 Noiembrie 2014  a avut loc dedicarea Noii cladiri pentru Biserica. Vezi Aici